Il collega Riccardo Bonadies anche quest’anno ci ha voluto allietare di un suo pregevole lavoro conservando, per il piacere del ricordo, la tradizione della poesia di Natale 



“GUERRE A LE CHERTE”!


 


***


 


Cuss’enne nan vogghìe pigghiè la frecature de l’enne passate,


ca a passè la vescigghie de Natale da n’amoiche so state ‘mbetate.


“Viene” – me disse – “ca mangiame e arragiuname,


viste ca da tenda tiembe ‘nzieme nan stame”,


Quenne che megghierme am’arrevate,


nu secche de crestiane am’acchiate,


E a tutte ‘ngianne presendate:


a strenge mane, u vrezze se né sciute!


Doppe mezz’aure saupe a nù devane megghie assettate arrenneutel


Ma subbete u patreune de case è veneute e m’av’addemannate:


“Teue, che ci te vuie accuppié doppe mangiate?”


Sò respenneute: “Ma ioie che stù fette nan za veneutepreparate


e paue a megghierme sò pertatel”


“Naune, che iedde no puetefè.


N’elte te sinda capè.


Fra picche venghe arraite e u vogghie sapaie.


Indende me mette d’accorde che chedde maie,


pe vedaie cè strategioie


vaule seguoie”.


Tutte preoccupate,


a migghiereme sò chiamate:


“Menè, da dò mò proprie ‘nge nama scioie:


chisse u Natale no festeggine a comme penzave ioie:


doppe mangiate volene fè


che lefemene “ù sciangè”,


“Si u solete baccalèl Nan si capoite ca nu tomaie de burrache a coppie miste stanne ad organezzè?


Viste ca a le cherte si scherse assè,


coppie che na sterciause nan la puete fè”:


M’è teccate chedde ca av’avanzate


e ca da tutte ìare state lassatel


All’mpiete s’è mangiate,


e inde a nu querte d’aure ierme gìè speccìate,


A ogne taveloine, a quette a quette,


‘ngianne assettate


e nu mezze de cherte saupe anne scettate,


dicenne: “Mescate e acchemenzate”,


Comme ‘mane le cherte sò pigghiate, nu recelamiende de vende m’è venute:


nan secce comme e mandeneutel


Doppe ca sò mueste ‘nderre le proime punte,


la sterciause ca iare avanzate


m’è fette: “Ma ce si scartate?


No voite ca a chidde giè na caneste ‘ngià regalate?”


O secande gioire paue me ditte:


“Ma teue le cherte l’affitte?


Qui mi dovevi montare!


Quella pinella non la dovevi giocare!”


Le velave fè na sfrecate de mazzatel


Ma strengenne le dìende, sè respenneute:


“E’ raggiaune, so sbagliate!”


A la foine che colpa maie ama state elemenate


e iedde mè teneute u musse pe tutte la serate!


Pe l’angalìere de le carte, menghe l’angurie ‘ngiame date


e a nu candaune me sò state,


finghe a quenne ‘ngiame sciute a retrè,


ca ierene ormai le tre!


L’amoiche iare ditte “viene ca mangiame e arraggiuname”:


né sò mangiate, nè am’arraggiunatel


Anne feneute chidde Natale quenne se facievene sciuque chione d’ammuoine:


certe tombole derevene finghe a la matoine!


Paue se passave o “brische e bresche”, a la “scaupe”, o “tressette”,


o “sette e miezze”, o “mercande in fiere”, o “mazzette”,


Maue se fecene assaleute sciueche a do nan se paute parlè,


ce se naune cudde ca sciauche nan se paute congendrè!


Peddenne peure u Natale triste av’addevendate


e acchessì s’è perse u guste de le quette resate,


de ferse na bella cecelate,


de doice peure do cazzate,


pè scherderse, almaine la notte de Natale,


chedda ca inde all’enne si accappate,


Allaure cusse Natale a case u vogghie passè


e chidde ca me volene venoie a trevè,


le cherte faure a la porte anna lassèl


A la tevele ‘ngiassettame pè mangiè,


ma proìme de tutte pè arraggiunè,


de cause serie o de fessaroie,


che tende allegroie,


Niende vacche affagugnate


o musse assutte, ma assaleute feccie presciate!


Giè chisse domende me sò preparate


e a tutte ‘nge I’egghìa fè, tra na carteddate


e nu bicchiere de mescate:


* Le persone davvero vicine sono quelle che riescono a portarci davvero lontano?


* La parte più rilevante delle vostre abitudini di pensiero è trovare ogni giorno il tempo necessario per pensare alle vostre abitudini di pensiero?


* La gratitudine è una cosa troppo bella per essere espressa?


*) Quando vi dite di non fare cattivi pensieri e poi non ci riuscite, cosa è successo?


Sono i brutti pensieri che si sono fatti belli per quella parte di voi che non voleva farli o è quella parte di voi che non volevafarli ad averli trovati irresistibili?


* Meglio non aver capito quello che non si è capito, piuttosto di capire che non si è capito quello che si pensava di aver capito?


So secheure ca, parlenne-parlenne, I’elbe facìome,


senza scherderce de derce I’augurie, mendre ‘mpreseple u Bamboine mettoime!


Che chessa volte u “Burrache” avesse pacienze:


teneite tutte l’enne tiembe pè delle adenze!


 


* * *


 


Vi auguro di vivere questo Natale filtrando l’epoca adulta con gli occhi dell’infanzia.


Natale 2014


 (Riccardo Bonadies)